INFORMAȚII GENERALE

Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei,a situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

   Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată
Hotărârea de Guvern 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă

Biroul de Stare Civilă are următoarele atribuţii:

• îndrumă şi controlează pe baza graficului aprobat de preşedintele Consiliului Judeţean activitatea de înregistrare a actelor şi faptelor de stare civilă desfăşurată de ofiţerii de stare civilă din cadrul primăriilor de pe raza judeţului, modul de soluţionare a lucrărilor de stare civilă întocmite, inclusiv gestiunea certificatelor de stare civilă,conform Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare şi metodologiei nr. 64/2011 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legii sus-menţionate;
  • întocmeşte referate cu concluziile rezultate în urma verificărilor şi investigaţiilor efectuate în dosarele de schimbare a numelui pe cale administrativă şi face propuneri motivate de aprobare sau respingere a cererii pe care le prezintă preşedintelui Consiliului Judeţean, spre aprobare;
  • verifică modul de întocmire de către serviciile publice comunitare locale a dosarelor de transcriere a certificatelor de stare civilă procurate din străinătate și emite avize de aprobare sau respingere;
  • verifică şi emite avize de aprobare sau respingere în dosarele privind rectificarea rubricilor din cuprinsul actelor de stare civilă;
  • primeşte cererile privind acordarea dispensei pentru grad de rudenie, le analizează şi propune preşedintelui Consiliului Judeţean aprobarea sau respingerea motivată a acestora;
  • înscrie pe marginea actelor de stare civilă, ex. II, menţiunile prevăzute de Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civișă, modificările survenite în statutul civil al persoanelor ;
  • acordă asistenţă de specialitate în domeniul stării civile ofiţerilor de stare civilă şi celor interesaţi la solicitarea acestora ;
  • primeşte, actualizează,păstrează şi gestionează registrele de stare civilă exemplarul II de la oficiile locale de stare civilă, asigurând securitatea şi conservarea acestor documente ;
  • întocmeşte şi eliberează extrase pentru uzul oficial la cererea instituţiilor abilitate(instanţe judecătoreşti, parchet, poliţie,notari publici,primării) din registrele de stare civilă ex. II

DIVORȚUL PE CALE ADMINISTRATIVĂ

* Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 64 din 26 ianuarie 2011;
* Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată;

Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilă delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor.
Click aici pentru descărcarea cererii de divorț

În cererea de divorţ fiecare dintre soţi declară pe propria răspundere:
a) că este de acord cu desfacerea căsătoriei;
b) că nu are copii minori cu celălalt soţ, născuţi din căsătorie,din afara căsătoriei sau adoptaţi împreună cu acesta;
c) că nu este pus sub interdicţie;
d) că nu a mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei;
e) adresa ultimei locuinţe comune;

*În situaţia în care ultima locuinţă comună declarată nu este aceeaşi cu domiciliul sau reşedinţa ambilor soţi înscris/ă în actele de identitate, se va da o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă.

La depunerea cererii de divorţ sunt necesare următoarele documente:

– certificatele de naştere şi căsătorie ale soţilor, în original şi copie;
– documentele cu care se face dovada identităţii, în original şi copie;

Dovada identităţii se poate face de către soţi cu unul dintre următoarele documente:
a) pentru cetăţenii români – cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate sau, în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, paşaportul, care să se afle în termenul de valabilitate atât la momentul depunerii cererii, cât şi la data eliberării certificatului de divorţ;
b) pentru cetăţenii Uniunii Europene sau ai Spaţiului Economic European – documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător;
c) pentru apatrizi – paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporar sau permanent, după caz;
d) pentru cetăţenii străini din statele terţe – paşaportul emis de statul ai cărui cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii, cât şi la data eliberării certificatului de divorţ;
e) pentru cetăţenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România – documentul de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau, după caz, documentul de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară – protecţie umanitară condiţionată;
f) pentru cetăţenii străini solicitanţi de azil în România – paşaportul emis de statul ai cărui cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.

*În cazul cetăţenilor străini, certificatele de naştere trebuie să îndeplinească cerinţele de legalitate prevăzute în convenţiile internaţionale şi tratatele încheiate între România şi statele ai căror cetăţeni sunt.
*În cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorţ se face în prezenţa unui traducător autorizat, iar în cazul persoanelor surdomute, a unui interpret.

Cererea de divorţ se soluţionează la expirarea termenului de 30 de zile calendaristice calculate de la data depunerii cererii.

La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, ofiţerul de stare civilă delegat verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, solicitând o declaraţie de menţinere a cererii de divorţ.

În situaţia în care ambii soţi, sau numai unul dintre aceştia, înţeleg/înţelege să renunţe la divorţ, completează o declaraţie de renunţare la cererea de divorţ.

Ofiţerul de stare civilă delegat constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ, document ce va fi înmânat foştilor soţi într-un termen maxim de 5 zile lucrătoare.

În caz de pierdere, distrugere sau furt al certificatului de divorţ, ofiţerul de stare civilă delegat eliberează un duplicat, conform cu originalul aflat în arhiva proprie, în baza cererii formulate de către unul dintre foştii soţi, personal sau prin împuternicit cu procură specială, cererea fiind depusă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare dosarul de divorţ.

TRANSCRIERI ACTE DE NAȘTERE

TRANSCRIEREA CERTIFICATELOR ŞI A EXTRASELOR DE NAŞTERE ÎNTOCMITE DE AUTORITĂŢILE STRĂINE ÎN REGISTRELE DE STARE CIVILĂ ROMÂNE

– Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
– H.G.64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă.

DOCUMENTE NECESARE

1. Cerereade transcriere se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul părintelui care solicită transcrierea; cererea se face de unul dintre părinţi sau prin împuternicit cu procură specială,autentificată sau în nume propriu.
   
   

Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate adresează cererea primarului de la ultimul domiciliu avut în ţară, iar dacă părinţii au avut domicilii diferite, cererea se depune la primăria de la ultimul domiciliu al unuia dintre părinţi, la primăria Sector 1 Bucureşti pentru cei care nu au avut niciodată domiciliul în România.

Minorii cu vârsta peste 14 ani vor solicita transcrierea certificatelor de naştere în nume propriu, asistaţi de unul dintre părinţi sau, după caz, de tutore, ori prin împuternicit cu procură specială; în cazul în care părinţii au domicilii diferite în ţară, primăria competentă privind transcrierea certificatului de naştere poate fi oricare din cele două primării pe raza cărora au domiciliul părinţii minorului.

Pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ai căror părinţi au domiciliul în străinătate, cererea de transcriere a certificatelor de naştere se depune:
– la primăria ultimului loc de domiciliu avut de părinţi în România, iar în cazul în care au avut domicilii diferite, la ultimul domiciliu al unuia dintre părinţi;
– la Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1 a municipiului Bucureşti, pentru cei ai căror părinţi nu au avut domiciliul în România;

Pentru cetăţenii români de peste 18 ani cu domiciliul în străinătate, cererea de transcriere a certificatelor de naştere se adresează:
– primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul loc de domiciliu avut în ţară;
– primarului sectorului I al municipiului Bucureşti, dacă nu au avut domiciliul în România.

Persoanele care fac dovada cetăţeniei române cu Certificatul de cetăţenie eliberat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie sau misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României depun cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă, procurate din străinătate, la D.S.C. – Sector 1 Bucureşti.

Persoanele care dobândesc cetăţenia română şi fac dovada domiciliului în România cu permis de şedere pe termen lung eliberat de Inpectoratul General pentru Imigrări vor adresa cererea de transcriere primarului unităţii administrativ-teritoriale a locului de domiciliu, potrivit datelor înscrise în permisul de şedere.

Persoanele care redobândesc cetăţenia română şi fac această dovadă cu Certificatul de cetăţenie eliberat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie sau misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României depun cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă procurate din străinătate la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăria unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul loc de domiciliu avut în ţară, înainte de renunţarea la cetăţenia română.

2. Certificatul / extrasul de naştere eliberat de autorităţile străine în original, fotocopie şi traducere legalizată.
3. Actul de identitate în original şi fotocopie:
   – pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară:carte de identitate, buletin de identitate, carte de identitate provizorie;
   – pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate: titlul de călătorie/ paşaportul C.R.D.S în original şi fotocopie şi adeverinţă eliberată de structura de evidenţă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la ultimul domiciliu declarat în România de solicitant pentru a se stabili dacă S.P.C.L.E.P./primăria unităţii administrativ-teritoriale unde a fost depusă cererea are competenţă teritorială privind aprobarea transcrierii.
   3. Certificat de căsătorie/certificate de naştere ale părinţilor după caz, în original şi fotocopii;
   4. Declaraţie din partea părintelui care solicită transcrierea privind domiciliul minorului, în cazul în care părinţii acestuia au domicilii diferite; dacă transcrierea este solicitată prin împuternicit, declaraţia cu privire la domiciliul minorului va fi dată de către părintele care solicită transcrierea la un notar public (din ţară ori din străinătate) sau la oficiul consular român, (declaraţia nu se dă de către împuternicit);
   5. Declaraţie din partea titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit ( declaraţia nu se dă de către împuternicit).
   6. Procura specială autentificată, în original (cu specificarea: “PENTRU TRANSCRIEREA CERTIFICATULUI SAU EXTRASULUI DE NAŞTERE ŞI ELIBERAREA CERTIFICATULUI ROMÂNESC”) şi traducerea în limba română, autentificată de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român.
   7. Înscrisuri autentice sau alte documente justificative pentru completarea unor rubrici, dupã caz.

În situaţia în care la depunerea cererilor de transcriere a certificatelor sau extraselor procurate în străinătate, se stabileşte că au intervenit modificări la numele şi/sau prenumele titularului actului, se va solicita pe lângă documentele care însoţesc cererea de transcriere şi alte documente necesare clarificării neconcordanţelor privind numele şi/sau prenumele.

În situaţia în care se stabileşte că în certificatul sau extrasul eliberat de autorităţile străine au fost înscrise date care sunt în neconcordanţă cu cele înscrise în registrele de stare civilă române şi R.N.E.P., transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente.

ATENŢIE:
a. Dacă actul provine dintr-un stat semnatar al Convenţiei de la Haga va trebui obligatoriu apostilat;
b. Dacă actul provine dintr-un stat cu care ROMÂNIA a încheiat TRATATE ŞI CONVENŢII bilaterale este scutit de apostilare, supralegalizare sau orice altă formalitate;
c. Actele care nu se regăsesc într-una din situaţiile prevăzute la lit. a. sau b. se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu modificările şi completările ulterioare;

administrativ-teritoriale unde a fost depusă cererea are competenţă teritorială privind aprobarea transcrierii.
– Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se legitimează cu paşapoarte expirate sau titluri de călătorie, şi sunt în imposibilitate de a se legitima cu un document valabil vor solicita S.P.C.L.E.P. de la ultimul domiciliu eliberarea unei dovezi din care să rezulte cum figurează înregistraţi în R.N.E.P., în baza dovezii şi a paşaportului expirat sau a titlului de călătorie, se va face legitimarea persoanelor de către oficiile de stare civilă;

4. Procura specială autentificată, în original(cu specificarea: “PENTRU TRANSCRIEREA CERTIFICATULUI SAU EXTRASULUI DE CĂSĂTORIE ŞI ELIBERAREA CERTIFICATULUI ROMÂNESC”) şi traducerea în limba română, autentificată de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;
5. Declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean român, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situaţia în care în certificatul/extrasul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soţilor după căsătorie;
6. Declaraţie din partea titularului actului că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit.(declaraţia nu se dă de către împuternicit)
7. Dovadaprivind statutul juridic faţă de statul român în cazul în care nu pot face dovada cetăţeniei române;
8. Alte documente necesare clarificării neconcordanţelor privind numele şi/sau prenumele.
9. Înscrisuri autentice sau alte documente justificative pentru completarea unor rubrici, dupã caz.

10.Declarație notarială cu privire la regimul matrimonial ales.

În situaţiile în care, la depunerea cererilor de transcriere a certificatelor sau extraselor procurate din străinătate, se stabileşte că au intervenit modificări la numele şi/sau prenumele titularului actului, faţă de documentele ce însoţesc cererea de transcriere;
În situaţia în care se stabileşte că în certificatul sau extrasul eliberat de autorităţile străine au fost înscrise date care sunt în neconcordanţă cu cele înscrise în registrele de stare civilă române şi R.N.E.P., transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente iar cererea pentru transcriere se depune şi se soluţionează după clarificarea neconcordanţelor.

ATENŢIE:

1. Dacă actul provine dintr-un stat semnatar al Convenţiei de la Haga va trebui obligatoriu apostilat;
   b. Dacă actul provine dintr-un stat cu care ROMÂNIA a încheiat TRATATE ŞI CONVENŢII bilaterale este scutit de apostilare, supralegalizare sau orice altă formalitate;
   c. Actele care nu se regăsesc într-una din situaţiile prevăzute la lit. a. sau b. se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu modificările şi completările ulterioare;

TRANSCRIERI ACTE DE DECES

TRANSCRIEREA CERTIFICATELOR ŞI A EXTRASELOR DE DECES ÎNTOCMITE DE AUTORITĂŢILE STRĂINE ÎN REGISTRELE DE STARE CIVILĂ ROMÂNE

-Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
-H.G.64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă.

DOCUMENTE NECESARE

1. 
   Cerereade transcriere se depune la primăria de la ultimul domiciliu avut în ţară de către persoana decedată sau la primăria de domiciliu al solicitantului, în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială autentificată. Pentru solicitanţii cu domiciliul în străinătate aceasta se depune la ultimul domiciliu avut în ţară, iar dacă nu au avut niciodată domiciliul în România, la Primăria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti;
   
   
2. Actul de identitate în original şi copie al solicitantului:
   – pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară– buletin de identitate, carte de identitate, carte de identitate provizorie;
   – pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate – paşaport şi dovadă din care să rezulte ultimul domiciliu avut în ţară, eliberată de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la ultimul domiciliu avut în ţară, necesară în vederea stabilirii cu exactitate a primăriei competente să primească cererea. Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se legitimează cu paşapoarte expirate sau titluri de călătorie, şi sunt în imposibilitate de a se legitima cu un document valabil vor solicita S.P.C.L.E.P. de la ultimul domiciliu eliberarea unei dovezi din care să rezulte cum figurează înregistraţi în R.N.E.P., în baza dovezii şi a paşaportului expirat sau a titlului de călătorie, se va face legitimarea persoanelor de către oficiile de stare civilă;
   – pentru cetăţenii străini – actul de identitate sau paşaportul (pentru cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene), paşaportul ( pentru cetăţenii altor state sau pentru persoana fără cetăţenie);
3. Certificatul sau extrasul de deces în original şi fotocopie şi traducerea legalizată a acestorala un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;
4. Procură specială autentificată, în original(cu specificarea: “PENTRU TRANSCRIEREA ACTULUI DE DECES ŞI ELIBERAREA CERTIFICATULUI ROMÂNESC”) şi traducerea în limba română, autentificată de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;
5. Documente justificative pentru completarea unor rubrici(copii ale certificatelor de stare civilă ale decedatului);
6. Declaraţie din partea solicitantului că nu s-a mai solicitat transcrierea/înscrierea în actele de stare civilă române;
7. Actul de identitate al persoanei decedate şi fotocopie(dacă există);
8. Dovadă privind statutul juridic faţă de statul român în cazul în care nu pot face dovada cetăţeniei române a decedatului;

În situaţia în care se stabileşte că în certificatul sau extrasul eliberat de autorităţile străine au fost înscrise date care sunt în neconcordanţă cu cele înscrise în registrele de stare civilă române şi R.N.E.P., transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente. În cazul transcrierii certificatului de deces, verificările se vor referi atât la solicitant, cât şi la decedat.

ATENŢIE:
a. Dacă actul provine dintr-un stat semnatar al Convenţiei de la Haga va trebui obligatoriu apostilat;
b. Dacă actul provine dintr-un stat cu care ROMÂNIA a încheiat TRATATE ŞI CONVENŢII bilaterale este scutit de apostilare, supralegalizare sau orice altă formalitate;
c. Actele care nu se regăsesc într-una din situaţiile prevăzute la lit. a. sau b. se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu modificările şi completările ulterioare;

SCHIMBARE NUME PE CALE ADMINISTRATIVĂ

Cetăţenii români pot solicita pentru motive temeinice, aprobarea schimbării pe cale administrativă a numelui de familie sau a prenumelui, în baza Ordonanţei Guvernului nr. 41/2003, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

1. Cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau prenumelui pe cale administrativă se depune la:

– serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul petentul, cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România;
– serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria ultimului loc de domiciliu avut în ţară, pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate.
– primăria sectorului 1 al mun. Bucureşti, pentru cetăţenii români care nu au avut stabilit niciodată domiciliul în România.

Cererea se depune personal, prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială.

Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui/prenumelui copilului, va hotărî autoritatea tutelară.

Când cererea de schimbare a numelui/prenumelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.

În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.

Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare.

Sunt considerate întemeiate, conform art. 4 alin.(2) din O.G.nr.41/2003, cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

1. a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
   b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
   c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
   d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
   e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
   f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;
   g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;
   h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;
   i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;
   j) când persoana în cauză face dovada ca a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
   k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
   l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care sa rezulte sexul acesteia;
   m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate, conform art. 4 alin. (3) din O.G.nr.41/2003_şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

1. a) când persoana în cauza a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
   b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
   c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
   d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celalalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
   e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;
   f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;
   g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;
   h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.

Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată pe unul din cazurile prevăzute de art. 4 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de Guvern nr. 41 din 30 ianuarie 2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice şi însoţită de următoarele documente:

1. actul de identitateşi copie (buletin de identitate/carte de identitate/ carte provizorie sau paşaport cu domiciliu în străinătate+adeverinţă cu ultimul domiciliu avut în România eliberată de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor arondat, dovadă privind statutul juridic faţă de statul român în cazul în care nu poate face dovada cetăţeniei române);
2. copii  de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
3. un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-aîn care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
4. consimţământul,dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
5. consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt părinte, în cazul schimbării numelui de familie sau prenumelui copilului minor ( acesta nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti);
6. copie de pe decizia de încuviinţare a autorităţii tutelare, în situaţia în care părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copiilor minori, precum şi atunci când cererea de schimbare a numelui este făcută, pentru minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească, de către tutore;
7. certificat de cazier judiciaral solicitantului ( este valabil 6 luni);
8. certificat de cazier fiscalal solicitantului (este valabil 30 zile) – atenţie în cazul cetăţenilor români cu domiciliu în străinătate în locul cazierului fiscal se va depune o declaraţie autentificată din care să rezulte că nu au datorii faţă de statul român. Declaraţia va fi dată la un notar public în ţară sau dacă este dată în străinătate, la misiunea diplomatică a României din ţara de reşedinţă ori la un notar public străin (care va fi apostilată, supralegalizată, după caz);
9. procura specială autentificată sau împuternicirea avocaţială, în original;
10. orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale(ex: copii sentinţe civile de divorţ, sentinţe adopţie, etc., declaraţii notariale date de unele persoane din care să rezulte că solicitantul este cunoscut cu un anumit nume sau prenume date în formă autentică, copii a anumitor documente eliberate de autorităţile străine sau române etc.);

RECTIFICAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ

-Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
-H.G.64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă.

Rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă şi se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, în temeiul dispoziţiei primarului, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor.

Competenţă teritorială:

Cererea, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul solicitantului, care va înainta, cererea cu documentele anexate, serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau după caz, primăriei unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă.

Acte doveditoare depuse de către persoana interesată, pot fi:
1. Certificatele de stare civilă;
2. Certificatele de naştere şi căsătorie ale părinţilor săi;
3. Certificatele de naştere, căsătorie şi deces, în cazul rectificării actelor de stare civilă aparţinând unei persoane decedate;
4. Acte de identitate;
5. Alte acte doveditoare, după caz, dispoziţii/decizii de schimbare a numelui/prenumelui, sentinţe judecătoreşti;

Termen de soluţionare:
Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile, prin emiterea dispoziţiei de către primarul unităţii administrativ-teritoriale. Aceasta se comunică solicitantului, în termen de 10 zile de la data emiterii.

Actele de stare civilă întocmite ca urmare a transcrierii/înscrierii în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă încheiate în străinătate se rectifică numai în următoarele situaţii:
a) când eroarea se datorează autorităţilor locale străine care au înregistrat iniţial actul şi persoana interesată prezintă documentul eliberat de autorităţile străine;
b) când eroarea se datorează ofiţerului de stare civilă care a înscris/a transcris actul;
c) când eroarea se datorează traducerii prezentate.